Buna dimineata/ziua/seara,iti spune Alex,proprietarul acestui blog pe care tu-l citesti in acest moment.Imi cer scuze pentru perioada de absenteism de vreo 3-4 zile,dar cumulul de activitati pe care le-am avut de facut m-a obligat sa nu pot intra pe net si sa nu postez pe blog.Probabil ca v-ati prins dupa titlul acestui articol despre ceea ce vreau sa vorbesc,si anume despre meciul Steaua-Galatasaray,disputat miercuri seara pe stadionul Ghencea.
Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca Steaua si Galatasaray sunt iubirile mele din fotbal,si ca astept acest meci de vreo 7-8 ani.Si uitati ca s-a intamplat.Ce e drept este faptul ca nu mi-as fi dorit sa se intalneasca in turul 3 al Champions League,mi-as fi dorit sa se intalneasca in grupe,pentru ca sa se califice amandoua,dar asta este,bine si asa.Totul a inceput pe 24 august,ziua cand am fost sa iau bilete.Bineinteles ca am stat la o coada infernala cu toti ghertoii care au mers la meci pentru prima oara pe Ghencea.Bineinteles ca am stat vreo 2 ore la coada,dar a meritat fiecare minut si fiecare injuratura trasa oamenilor de ordine care habar n-aveau de capul lor si tuturor burtosilor ce te inghesuiau(nu,nu va ganditi la tampenii cand ma refer la inghesuiala) si intrau in tine mai ceva ca acceleratul in trabantul ramas in pana pe linia de tren.Dupa aproape 3 ore de stat la coada am reusit,slava Domnului,sa obtin biletul care mi-a permis sa fiu prezent la acest meci.Si s-a demonstrat ca a meritat,toata inghesuiala,toti nervii indurati.Ajungem pe data de 27 august.
In jurul orei 18:30 mi-am pus frumos tricoul cu Steaua,fularul la gat,am aruncat pe bancheta din spate a masinii si am tulit-o spre Ghencea.Bineinteles ca traficul a fost ceva infernal,mai ales de la Lujerului spre stadion.Dupa o ora am reusit sa ajung la stadion.Aici imi pregatisem deja carul de nervi,pentru ca o chestie destul de obisnuita pentru acea zona:NU AVEAI UNDE SA PARCHEZI MASINA!!A trebuit sa intru in parcarea a 3 blocuri,pana unde sa gasesc un loc unde sa-mi inghesui masina,care si asa e destul de mare.Am reusit dupa un sfert de ora sa parchez,sa plec eu spre intrarea in stadion.O aglomeratie de nedescris,eram inconjurat de semintari,oameni care vind steaguri si fulare si ca deobicei,vesnicii bisnitari,care te sufocau cu rugamintile lor.Alte 5 minute mi-au mai luat sa intru in stadion,dupa ce am fost controlat de vreo 2 ori,ca deobicei,fiind lasat fara maruntis de baietii lui Zmarandescu,pentru ca nu se dadea voie sa se intre cu monezi in stadion.N-am mai zis nimic,am zis in gandul meu "Sa zica bogdaproste ala care i-o lua de pe jos",pentru ca monezile,sticlele,brichetele si alte obiecte erau aruncate pe jos.
Ei bine,am ajuns la stadion,o atmosfera absolut infernala,de foarte mult timp,si de vreo 8 ani,de cand merg eu la meciurile Stelei,nu am mai vazut asa ceva.M-am salutat cu baietii de la Peluza Nord cu care ma cunosteam si mi-am ocupat linistit locul,pregatindu-ma pentru infernul ce eu si alti 25.000 de fani stelisti trebuia sa-l facem.
Si ne-a iesit,s-a cantat pana in ultimul minut al meciului,nu mai vorbesc ca la golul lui Banel efectiv nu stiai unde sa fugi sa te bucuri,mai toata lumea,cel putin de la peluze,vreoiau sa se urce pe garduri,eu m-am rezumat doar la a sari ca un dement pe scaun.Singura diferenta care a fost in acest meci a fost ca nu am huiduit cand au iesit jucatorii Galatei la incalzire,nu i-am injurat,nu am strigat "Haideti pe ei,haideti pe ei,haideti pe ei,pe mama lor!",dar totusi,am cantat alaturi de galerie,am aplaudat,pentru un singur lucru:pentru STEAUA.S-a terminat si meciul,stadionul era un vulcan de fericire,am aplaudat,am scandat numele lui Lacatus si al jucatorilor,am admirat contemplativ focul de artificii,ceva absolut impresionant.Asta a fost prima parte,a doua parte a urmat dupa meci,si anume petrecerea.
Am reusit sa ies din stadion desi lumea iesea mai ceva ca un puhoi si intrau in tine ca naiba,un dobitoc a reusit in asa hal sa ma impinga incat am dat cu genunchiul in gard,dar nu am simtit nimic,la cat de entuziasmat eram de cea de-a 3-a calificare consecutiva a Stelei.Am ajuns la masina,sa plec spre Piata Universitatii.
Bineinteles ca m-am umplut de spume,fiind o aglomeratie oribila,mai ales pe bulevardul Ghencea.Dupa vreo 20 de minute am reusit sa ies si sa plec spre Universitate,dupa vreo 30 de minute am reusit sa si ajung,pregatit sa cant,ragusit,asa cum eram,cu o voce vai de mama si de mortii ei.Am cantat,am topait,am injurat rivalele de moarte,pana pe la vreo 3,cand am decis sa plec spre casa.
Pe la vreo 3:15 am ajuns acasa,fericit,pregatit sa-mi cinstesc tatal pentru aceasta victorie istorica a Stelei.
Pe scurt,a fost o seara absolut incredibila,de foarte mult timp nu s-a mai creat o astfel de atmosfera in Ghencea,de foarte mult timp am asteptat sa vina Cim Bom Bom la Bucuresti,a venit,ce e drept,nu la turatie maxima,dar au jucat,am avut ocazia sa-i vad pe viu pe Arda,Kewell,Hasan Sas,Umit Karan,Ercetin si pe Michael Skibbe,o seara de vis,pe care mult timp probabil de-acum nu o sa o uit,tot efortul depus a meritat.
Ei,acesta a fost articolul de astazi,va saluta la incheierea acestui post,Alex
POSTAT PE 29.08.2008 PE http://blogdebloc.weblog.com
สวัสดีชาวโลก – -‘
Acum 3 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu